prietenie

prietenie, relatii inter-umane, normal si paranormal, diaspora, lectura, filme, istorie, filosofie, relaxare, intrebari, raspunsuri, umor.
 
AcasaAcasa  FAQFAQ  CautareCautare  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 
Rechercher Cautare avansata
Ultimele subiecte
» LA MULTI ANI,GETA !!!!
Vin Mai 16, 2014 6:06 am Scris de Geta

» Viorele pentru VIO!!! La multi ani!!!
Dum Apr 06, 2014 9:33 am Scris de Geta

» Bancuri
Joi Mar 20, 2014 7:23 pm Scris de Geta

» La multi ani !!! IOANA
Mar Feb 04, 2014 11:56 pm Scris de Admin

» GETA,LA MULTI ANI!!!
Mar Mai 14, 2013 7:30 am Scris de Geta

» Pentru tine, Vio, flori multe de Florii!!!
Dum Apr 28, 2013 9:48 pm Scris de Geta

» Floriile - obiceiuri
Dum Apr 28, 2013 7:32 pm Scris de Geta

» Ioana, la multi ani!!!
Vin Mar 22, 2013 6:08 am Scris de Geta

» LA MULTI ANI! ELENA
Mar Mar 05, 2013 8:34 pm Scris de Geta

Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
Forum
Cine este conectat?
In total este 1 utilizator conectat: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 1 Vizitator

Nici unul

Recordul de utilizatori conectati a fost de 15, Mier Iun 18, 2014 12:03 am

Distribuiti | 
 

 Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
ioana_io
Admin
Admin
avatar

Mesaje : 3070
Data de inscriere : 07/07/2010
Varsta : 48
Localizare : zona crepusculara

MesajSubiect: Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia   Lun Aug 15, 2011 5:30 pm

"Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate
hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata
ce te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si
recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici
ingeniozitati si nuante locale tin spiritul în alerta si produc, în
faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te
arzi, te sperii.
.
Fata de ceea ce poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele, mofturi.
Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta
unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar
reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre
si rosii, în perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos,
în

cele mai amenintatoare unghiuri.
Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am intrat în baie.
L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi
de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un imperativ categoric.
Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe
bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza. Am reflectat
cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urma, m-am aruncat
în necunoscut. În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o
ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal. Odata pornit, mecanismul
functiona - ca progresul însusi - dupa legi fatale. Într-o clipita,
întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si lumina. Eram
înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri
indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie. Nu doar
closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate
robinetele

încaperii, oglinzile, peretii, pardoseala. Proportiile odaii,
eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se modificau
imperturbabil, sub privirile mele amarîte, filtrate de incontrolabile
perdele de apa. Am simtit, împietrit ca ma îndrept spre un final
imprevizibil. Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau
delir, depinde brusc soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure,
inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau,
am dat peste misterul facerii în cea mai pura (si sordida) varianta
materialist-dialectica: o stîngace apasare pe butonul gresit, într-un
originar closet galactic. Din fericire, la un moment dat, toata
harmalaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca sa nu stîrnesc vreo
recidiva, si m-am retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera
era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care îti lumina
papucii ori de cîte ori lasai
picioarele sa-ti atîrne perpendicular pe

mocheta. S-ar zice ca fata de acest abuz tehnologic closetele
traditionale sînt de o paradiziaca simplitate. Nu în Japonia.
.

_________________
Arunca oglinda in spatele tau si uita.
Oglinda, ca sa nu te poti intoarce tu.


Ultima editare efectuata de catre ioana_io in Mier Aug 17, 2011 12:50 am, editata de 2 ori
Sus In jos
ioana_io
Admin
Admin
avatar

Mesaje : 3070
Data de inscriere : 07/07/2010
Varsta : 48
Localizare : zona crepusculara

MesajSubiect: Re: Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia   Lun Aug 15, 2011 5:31 pm

În programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un
deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional.
Regretatul meu amic, Theodor Enescu , pe atunci director al Muzeului
National de Arta, a fost prima victima a acestui episod. L-am pierdut,
scurt, într-una din toaletele aliniate lînga receptie. Omul încerca sa
iasa, dar ceva, un procedeu ritual, încalcarea unei anumite succesiuni
a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de
scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu
permiteau deschiderea usii decît dupa o anumita combinatie de miscari
igienice, alternînd balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea... La
rîndul meu, am încasat prima trauma cînd, intrînd
în camera care îmi
era rezervata, n-am vazut decît un paralelipiped gol, fara nici o
piesa de mobilier. În mintea mea îngusta, de european rasfatat, lucrul
care nu poate lipsi dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te
întinzi putin, îti desfaci bagajul, rasfoiesti pliante s.a.m.d. Aici
nimic. Am privit nelinistit spre batrîna însotitoare care lucra pe
post de "bagajist" si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, ca nu
pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de
lux, pe care, însa, s-a grabit sa o reintroduca în lacasul ei "de zi".
Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma întind acum, pe loc, chiar
daca nu ma culc înca. Nu, mi-a pantomimat, în replica, cu o blînda
cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua
stam pe jos, cu picioarele încrucisate, si umblam de-a busilea.
.
Spre seara, m-am hotarît sa cer de mîncare în camera. Alesesem,
mai
curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul "vitel". A
aparut o fosta gheisa, destul de obosita, si m-a invitat în baie,
adica într-o camaruta îngusta, cu o copaie de lemn patrata. "Nu - zic
- nu baie! Mîncare! Vitel, care va sa zica! Papa!" "Ba, din contra -
îmi semnalizeaza cu un surîs buddhist preopinenta - mai întîi baie!
Papa la urma!" Dupa cîteva trecatoare accese de demnitate, cedez:
intru în scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, rînjind, cu
un manunchi de nuiele aromate în mîna. Refuz sa ma dezbrac, insista,
nevasta-mea se întristeaza, gheisa e de neînduplecat. Încropim, pîna
la urma ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), dupa care am
dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii de
shabu-shabu. Asta înseamna: un platou cu felii subtiri din carne de
vitel cruda si o oala cu apa în care clocotesc legume, mirodenii si
brînza de
soia. Se ia, cu doua betigase, cîte o felie de carne si se
agita în fiertura din oala pîna dispare tenta de crud. Gheisa ma
asista draconic. Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot
agita carnea în zeama fara s-o scap dintre betigase. Decid, pragmatic,
sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pîna vad ca s-a fiert. Gheisa devine
nervoasa: n-am voie sa cad în imobilism; carnea trebuie agitata,
altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc sa
trisez, ma priveste sever si îmi sopteste militareste: "Shabu-shabu!"
Trag concluzia ca "shabu-shabu" înseamna, pur si simplu: "agit-o!",
"misc-o!", "stînga-dreapta!", "hais-cea!". Cina se încheie melancolic,
în insatisfactia partilor, si cu perspectiva neîmbietoare a unei
rogojini medievale.

_________________
Arunca oglinda in spatele tau si uita.
Oglinda, ca sa nu te poti intoarce tu.


Ultima editare efectuata de catre ioana_io in Lun Aug 15, 2011 5:34 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
ioana_io
Admin
Admin
avatar

Mesaje : 3070
Data de inscriere : 07/07/2010
Varsta : 48
Localizare : zona crepusculara

MesajSubiect: Re: Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia   Lun Aug 15, 2011 5:32 pm

A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru
european, mai exact
pentru încheieturile lui, o încercare dura,

barbateasca: fara exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o
tortura, mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese:
anchilozeaza picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
.
Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima. Fuseseram
invitati sa participam împreuna la o ceremonie a ceaiului. La sfîrsit,
Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa recupereze
postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masina
sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de
rugaciune.
.
Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu . Invitat la masa de un profesor
din Kyoto , specialist în Zen, a înteles repede ca are de trecut o
proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele sub el si sa manînce
din boluri misterioase, oferite de o oficianta care aluneca între
comeseni pe genunchi. Dupa scurt
timp, filosoful român a simtit ca

pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute de
mii de ace, ele îi confiscau întreaga atentie si asa hartuita de
insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului.
(Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de
cîrpe si se obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca
cu zahar pentru a deveni desert). Trebuia, fireste, facut ceva!
Trebuia schimbata pozitia, pastrînd, totusi, aceeasi stilistica, de
vreme ce a cere un scaun era exclus. Gabriel s-a hotarît, prin urmare,
sa-si adune picioarele în asa fel, încît sa-si poata sprijini sezutul
pe calcîie. Dupa chinuitorul "lotus" dinainte, noua postura parea
mîntuirea însasi. Dar numai pentru cîteva minute. Calcîiele nu sînt
nici ele antrenate sa suporte întreaga pagoda a corpului. În plus, o
apasare disproportionata suprasolicita, în aceasta pozitie,
degetele

îndoite ale picioarelor. Sufocat de durere si de sudori barbare,
prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperata de a iesi la
liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si
simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominînd - fara autoritate -
fapturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu parea sa
creeze dificultati. Scena avea, probabil, în ochii celor de fata, ceva
patetic. Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila,
exploatat, obidit, flamînd, cazut în genunchi dupa o rascoala ratata.
Dar cît poti rezista în genunchi, daca n-ai practica zilnica a
penitentei? Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu
integrabila tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia
"Lorelei". Te lasi binisor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca
fecioara pe pajiste... Japonezii au contemplat cu discretie tot acest
program gimnastic, la capatul
caruia victima a iesit din joc,

lichidata. Si cotul amorteste! "Un scaun! Un regat pentru un scaun!" -
striga mut fiecare madular al filosofului. Nu exista alta solutie
decît abandonul. "Vai, ce gradina frumoasa aveti!" - a gemut Gabriel
iluminat si, ridicîndu-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze,
lasîndu-si amfitrionii cu lingura la gura, între doua îmbucaturi.
.
Am facut o experienta asemanatoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi
profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare. Prevenit, am
încercat sa rezist pîna la capat, cu pretul unei perfecte obnubilari
intelectuale. Nu stiu nici pîna azi ce mi s-a spus în timpul
dejunului. Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca
disciplina spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa
încît corpul tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul întreg
sa intre în ordine. Esential în acest efort e ca crisparea
efortului,

efortul ca program sa lipseasca. Constiinta trebuie eliberata de
rationalitate si de premeditare. În cazul nostru, al lui Gabriel si al
meu, doi calatori din Far East-ul european, esecul era perfect.
Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de efort, constienti de
neputinta noastra si încercînd sa o dominam rational. Facusem totul pe
dos. Buddhismul Zen ne da însa voie sa spunem ca e si aceasta o cale.
Calea româneasca: stai strîmb si judeci drept. Stai cum da Dumnezeu!
Stai cum poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii astia,
care pot sta ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în
regula. Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba
gheisei mele: "Shabu-shabu!"

_________________
Arunca oglinda in spatele tau si uita.
Oglinda, ca sa nu te poti intoarce tu.
Sus In jos
Geta
Moderator
Moderator
avatar

Mesaje : 3799
Data de inscriere : 07/07/2010
Varsta : 103
Localizare : Vacanta

MesajSubiect: Re: Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia   Mier Aug 17, 2011 10:42 am

Ce sa comentez? E inconfundabil tipul. Dar imi place mai ales sinceritatea in redarea... neputintei. Un orgolios recunoste chinurile... initierii. Demers imposibil. Recuperez de aici autoironia, la care nu ma asteptam parca...

Incompatibilitate intre culturi?

Dar oare ei respecta zilnic ritualul? Toti? Sau e doar costumul traditional de sarbatoare, cu un corset sufocant, pe care il scoti cand s-a terminat spectacolul si respiri in sfarsit? Nu-i cred chiar asa putin practici...scratch

In privinta toaletelor... stiu, am mai citit, trebuie intai studiat manualul. Daca mai apuci...
Sus In jos
ioana_io
Admin
Admin
avatar

Mesaje : 3070
Data de inscriere : 07/07/2010
Varsta : 48
Localizare : zona crepusculara

MesajSubiect: Re: Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia   Mier Aug 17, 2011 8:24 pm

tata a fost in japonia in 1979.
si nu, nu stau aia toata ziua intr-un ritual, ca cine ar mai munci, cine s-ar mai distra, si cine ar mai face copii?
ce se aude cu japonezul care munceste toata ziua, e frectie.
acolo unde a fost tata ( intr-o uzina normala, de unde urma sa preia brasovul niste agregate ) munca incepea la ora 8 si se sfarsea la ora 16.
exista o pauza de masa si mai multe pauze de tigari/cafele/ceaiuri.
pauzele nu se faceau la locul de munca, ci intr-un loc special amenajat cu tatami ( mda, moda asta o pastrasera pe atunci ).
salopetele de munca erau la sfarsitul saptamanii aruncate in conteinere care le duceau direct la spalat.
toata lumea vorbea engleza.
de tata s-au ferit la inceput, era de fapt singurul din tot grupul de 20 plecati in japo, care ar fi avut ce cauta acolo ( la el veneau agregatele, deci trebuia sa le invete ).
dar apoi cand i-au cunoscut pe toti, si-au dat seama ca ailalti sunt doar plimbareti.
din secunda aia a fost flancat de doi japi care ii raspundeau la orice intrebare, il duceau oriunde voia, il luau in primire dimineata si il mai lasau seara singur, doar cat dormea.
garda speciala


probabil l-au crezut un om foarte important king
si de fapt ailalti erau directori si alti activisti - el doar un maistru specialist.



m-am intins cam mult, ideea este ca ce ni se vinde noua ca stare de fapt japoneza, e mult cosmetizat.
japonezii muncesc normal, si culmea, se mai si distreaza!
ca sunt mai inteligenti ca media europeana? pai da, o fi din gena.

_________________
Arunca oglinda in spatele tau si uita.
Oglinda, ca sa nu te poti intoarce tu.
Sus In jos
Geta
Moderator
Moderator
avatar

Mesaje : 3799
Data de inscriere : 07/07/2010
Varsta : 103
Localizare : Vacanta

MesajSubiect: Re: Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia   Joi Aug 18, 2011 8:12 am

Ca oriunde si oricine, impresiile sunt date de experiente diferite, de oameni diferiti.

Io, de pilda, as cauta cai verzi pe pereti, as vrea flori de cires, pagode si cesti de ceai. Ikebane culturale. Ritualurile le-as filma, ca sa scap de chinul ingenunchierii in traditiile lor. Sunt ale lor, nu ale mele!

Daca as fi acolo as fi turist. In rest - e viata. Reala. Comme in experienta tatalui tau.

Ce imi place acolo e simtul de orientare: profesionistii simt/identifica/apreciaza profesionismul. Il cauta.



Sa mai vorbesc inutil si sa risc o comparatie cu varza mea de tara din ziua de azi, unde se amusineaza doar afaceri profitabile in scopuri oculte/personale?
Sus In jos
ioana_io
Admin
Admin
avatar

Mesaje : 3070
Data de inscriere : 07/07/2010
Varsta : 48
Localizare : zona crepusculara

MesajSubiect: Re: Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia   Vin Aug 19, 2011 5:33 pm


da, tata era acolo la munca.
dar dupa program, il duceau yto si myano peste tot unde era ceva de vazut....poze a facut, dar pe vremea aia....in 1979....era cam greu sa accezi la un aparat de filmat
scratch
a fost si in temple, si in ambasade, si in palate, si in parcuri, pe barci, la ritualuri....insa sa mergi la ritual si sa stai in picioare sau in oricare ala pozitie ca sa filmezi, nu se cade ( un fel de "ori participi, ori valea d-acilea" )....chiar si numai accesul e destul de dificil, darmite sa mai faci ce te taie capul....
a facut poze la un dans popular ritual...a fost prima data cand am dat cu ochii de zvastica, in cu totul si cu totul alte circumstante decat stiam eu....
ciresii si pagodele si aranjamentele vegetale sunt peste tot...tata a nimerit acolo in luna aprilie...cand era totul inflorit...chiar si pozele alb-negru par desprinse din rai
sunny


lasa getule, nu te plange, ca nu doar in ro e asa....cam asta e tendinta peste tot...
nici in germi nu mai e ca inainte...acu' e un punct in plus daca scrii in cv "am tupeu".


_________________
Arunca oglinda in spatele tau si uita.
Oglinda, ca sa nu te poti intoarce tu.
Sus In jos
Geta
Moderator
Moderator
avatar

Mesaje : 3799
Data de inscriere : 07/07/2010
Varsta : 103
Localizare : Vacanta

MesajSubiect: Re: Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia   Dum Oct 16, 2011 6:26 pm

M-a suparat Plesu in ultima vreme, nu mai e inteleptul pe care-l iubeam io... A avut niste reactii de tzatza de nu vreau sa ma mai gandesc la el... o vreme macar...
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia   

Sus In jos
 
Aventurile lui Andrei Plesu in Japonia
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» LA MULTI ANI ANDREI (CLAUDIA)

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
prietenie :: Cultura-
Mergi direct la: